Klaus Iohannis a sesizat Curtea Constituțională în privința ,,legii acvaculturii”/ Principale MOTIVE invocate de șeful statului

Președintele Klaus Iohannis a sesizat luni Curtea Constituțională în privința legii acvaculturii. Șeful statului arată că această lege, aşa cum a trecut de Parlament, aduce atingere unei garanţii a dreptului de proprietate privată a statului prevăzută de Codul administrativ.

Administraţia Prezidenţiale arată că în data de 1 iulie 2024, în urma reexaminării determinate de pronunţarea de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 19/2023, Parlamentul a transmis Preşedintelui României, în vederea promulgării, Legea acvaculturii.

Actul normativ creează cadrul juridic privind activitatea de acvacultură şi de comercializare a produselor obţinute din acvacultură, când aceste activităţi se realizează pe teritoriul României, inclusiv în apele marine de sub jurisdicţia naţională a României. Legea a fost iniţiată cu scopul instituirii unui cadru legal unitar cu privire la activitatea de acvacultură şi de comercializare a produselor obţinute în acvacultură, în scopul asigurării competitivităţii acestei activităţi. Legea supusă controlului de constituţionalitate a fost adoptată tacit de Senat, ca urmare a depăşirii termenului de adoptare, potrivit art. 75 alin. (2) teza a III-a din Constituţia României, în data de 11 octombrie 2021 şi, ulterior, adoptată cu modificări şi completări de Camera Deputaţilor, Cameră decizională, la data de 29.06.2022, potrivit unui comunicat al Administrației prezidențiale.

Șeful statului a formulat o obiecție de neconstituționalitate și în iulie 2022

La data de 4 iulie 2022, Parlamentul a transmis Preşedintelui României, în vederea promulgării, Legea acvaculturii. În data de 22 iulie 2022, Preşedintele României a formulat o obiecţie de neconstituţionalitate cu privire la această lege. Principalele argumente aduse se refereau la: nesocotirea principiului bicameralismului, încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat şi a rolului constituţional al Guvernului, precum şi multiple neconcordanţe şi inconsecvenţe legislative care afectează claritatea şi previzibilitatea legii. Prin Decizia nr. 19/2023, Curtea Constituţională a admis în parte sesizarea Preşedintelui României, constatând că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi alin. (4), cele ale art. 21 alin. (1) şi art. 30 alin. (1), precum şi cele prevăzute la art. 71 lit. f), art. 73 şi la art. 74 alin. (1) – (3) din legea supusă controlului de constituţionalitate. Parlamentul, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 19/2023, în procedura de reexaminare, a operat o serie de modificări şi completări asupra conţinutului normativ al legii deduse controlului de constituţionalitate.

Cu toate acestea, legea conţine dispoziţii ce contravin unor norme şi principii constituţionale privind depăşirea limitelor reexaminării prin introducerea unor noi norme fără legătură cu decizia Curţii sau cu obiectul de reglementare al legii, dar şi dispoziţii care, prin noul lor conţinut normativ încalcă norme şi principii constituţionale precum cele prevăzute de art. 1 alin. (3), (5), art. 44, art. 102, art. 136, art. 147 alin. (2) şi (4). Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în situaţia de faţă, considerăm că, în forma legii transmise la promulgare, persistă unele vicii de neconstituţionalitate cu privire la aceleaşi dispoziţii legale ca urmare a reexaminării în temeiul art. 147 alin. (2) din Constituţie, respectiv au survenit noi vicii de neconstituţionalitate în urma modificărilor operate de Parlament la aceleaşi texte de lege, cu prilejul reexaminării acestora (Decizia nr. 724/2023, par. 69), mai arată Administraţia Prezidenţială.

Motivele de neconstituționalitate invocate

Printre motivele de neconstituţionalitate extrinsecă se află ”depăşirea limitelor reexaminării şi încălcarea art. 147 alin. (2) şi (4) din Constituţie”.

În plus, potrivit art. 30 alin. (1) din Legea acvaculturii, în forma sa iniţială adoptată de Parlament, „Terenurile din domeniul privat al statului pe care sunt construite amenajări piscicole şi terenurile aferente acestora, se vând direct proprietarilor de active piscicole care transmit o scrisoare de intenţie şi se obligă să menţină activitatea de acvacultură”.

”Această prevedere a fost dedusă controlului de neconstituţionalitate prin obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României având în vedere că art. 30 alin. (1) din legea criticată nu se limitează la a crea posibilitatea vânzării directe a terenurilor din domeniul privat al statului pe care sunt construite amenajări piscicole şi a terenurilor aferente, ci instituie acest tip de vânzare ca o obligaţie ce trebuie executată atunci când se formulează o intenţie de cumpărare. Preşedintele României a subliniat inexistenţa unor garanţii suficiente pentru protejarea dreptului de proprietate al statului, lipsa unor criterii minimale şi a unui mecanism de stabilire a preţului, pentru ca operaţiunile să se desfăşoare cu reflectarea valorii reale a bunurilor proprietate a statului”, spune comunicatul.

Administraţia Prezidenţială mai afirmă că prin Decizia nr. 19/2023, Curtea Constituţională a declarat neconstituţional acest articol referitor la vânzarea terenurilor din domeniul privat al statului pe care sunt construite amenajări piscicole şi terenurile aferente acestora către proprietarii de active piscicole.

În procedura de reexaminare, Parlamentul a modificat art. 30 alin. (1) – (3) din lege, păstrând alineatele (4) şi (5) şi reconfigurând mecanismul de vânzare a terenurilor prin intervenţia Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA). (..) Deşi noua normă stabileşte o posibilitate de vânzare a terenurilor pe care sunt amplasate amenajări piscicole şi nu o vânzare obligatorie atunci când proprietarii de active piscicole amplasate pe acestea care transmit o scrisoare de intenţie, redactarea normei ridică o serie de probleme de neconstituţionalitate din perspectiva corelării cu dreptul comun în materie, a garanţiilor privind dreptul de proprietate privată a statului şi a standardelor privind calitatea legii, care decurg din principiul legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie, spune preşedintele în cererea de reexaminare.

”Apreciem că, în noua sa redactare, mecanismul, astfel cum a fost instituit, aduce atingere unei garanţii a dreptului de proprietate privată a statului prevăzută de Codul administrativ, lege organică şi, implicit, a art. 136 alin. (5) din Constituţie”, afirmă preşedintele în cerere.

Preşedintele mai afirmă că din cuprinsul art. 30 alin. (1) se deduce că, în urma unei scrisori de intenţie transmise de proprietarii de active piscicole, ANPA realizează un studiu de oportunitate, aprobat prin hotărâre a Guvernului. Or, această atribuţie a ANPA este necorelată cu cele stabilite de lege în cuprinsul art. 4 din legea criticată.

Din interpretarea sistematică a acestor dispoziţii, apreciem că noua formulare a art. 30 alin. (1) nu este corelată cu atribuţiile ANPA, nefiind clar dacă aceasta dispune şi de dreptul de dispoziţie, ca atribut al dreptului de proprietate asupra terenurilor proprietate privată a statului”, spune preşedintele. Şeful statului subliniază că norma creează o suprapunere şi o confuzie între prerogativele şi rolul ANPA în acest mecanism şi rolul Guvernului prevăzut de art. 102 din Constituţie şi dezvoltat în Codul administrativ din perspectiva art. 363 alin. (2) coroborat cu art. 287, potrivit cărora Guvernul exercită dreptul de proprietate privată a statului.

Multe neclarități în privința legii

”De altfel, nu este clar nici dacă vânzarea efectivă a terenurilor respective se realizează prin aprobarea studiului de oportunitate sau, ulterior, printr-un act administrativ distinct şi, în acest caz, nici care este autoritatea care îl adoptă sau emite. În lipsa unei astfel de clarificări, însuşi regimul tuturor terenurilor proprietate privată a statului pe care se află amenajări piscicole şi al terenurilor aferente acestora este pus în discuţie, fiind lipsit de o serie de garanţii minimale pentru protejarea patrimoniului statului român. Noua normă nu stabileşte cine decide cu privire la vânzarea unui teren din domeniul privat al statului. Potrivit art. 363 alin. (3) din Codul administrativ, de la care nu se derogă:

„Vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor imobile proprietate privată a statului, cu excepţia cazurilor în care prin lege se prevede altfel, se aprobă prin hotărâre a Guvernului””, spune şeful statului.